Pet Shop Boy-ism is not dead!

Pe vremuri, ah ce vremuri!, când adolescenții complexați și în căutarea unei identități, oricare ar fi fost ea, se impărțeau in depeșari și rockeri, și, mai mult, se mai purtau frizuri gen bros, sau de alt gen, când cultura unei găști avea eroi precum James Hetfield, Jim Morrison sau Mick Jagger iar alta pe Dave Gaham sau Martin Gore, existau si grupuscule tolerate de taberele majoritare, care flirtau emoțional si intelectual cu Michel-Jarre, Erasure, dar mai ales, ca despre asta vorbim, Pet Shop Boys, o trupă sofisticată, muzical si personal, doi omuleti, care isi faceau imaginea spunand ca sunt un fel de Beatles dar cu un plus de tehnologie, din care au ramas doar compozitorii, adica Lennon si McCartney, doar ca in cazul de fata era vorba de Neil Tennant şi Chris Lowe, iar noi, marginalii muzicali in razboiul relevant dintre depeșari si roackeri, incercam sa ne impunem ducand mai departe aceste declaratii incitante, cu toate că nu prea reușeam, ei bine pe acele vremuri nu stiam prea multe despre ce se va intampla in februarie 2009, cand trupa londoneză va fi premiata, la British Awards, pentru contributia exceptionala in muzica, premiu de care noi, cei numiti pe vremuri, aproape peiorativ dar tolerant, petșopboiști suntem si acum, la mai mult de 15 ani, mândri, sau damn proud!