Planuri de răzbunare

"- Îmi cumpăr un baston electric şi vin înapoi să-i electrocutez!
- Ba nu, îmi iau un pistol cu aer comprimat şi îi împuşc. Îi curăţ pe toţi. Să fiu al dracului dacă nu!"

"- M-au luat prin surprindere...Cîţi erau? - Cinci-şase.
- Ce le-am facut? Treceam şi eu pe acolo. Au sărit pe mine, să mă sfâşie."

"- Hai ca nu m-am descurcat chiar rău, chit că mi-au rupt rucsacul. Şi şoferii aia treceau aşa cu maşinile, în viteză. Nici măcar nu au încetinit să vadă ce e, poate am nevoie de ajutor. Bă, dar nici unul nu a oprit! Erau chiar să ma calce câţiva, cînd am ieşit pe şosea!

"- Oare unde era magazinul ala de armament. Îmi au un cuţit mai lung şi le tai beregăţile la toţi. Ce priviri sălbatice aveau, zăbăloşii!... Fiare! Nu mă aşteptam la aşa ceva în buricul Bucureştiului.... Băga-mi-aş! Eu vin înapoi şi îi ucid."

Aceste învolburate şi întunecate gânduri îi învârteau ca o morişcă mintea zburătăcită de cumpăna prin care trecuse.

Totul se întâmplase pe neaşteptate.

Mergea liniştit de la serviciu spre staţia de autobuz. Când, la 100 de metri de staţie, o haita de cîini sălbăticiţi de-a dreptul, de foame sau de traiul in apropierea Palatului Parlamentului, au ieşit din boscheţi şi l-au atacat feroce. Nu privise niciodată o fiară în ochi. Acum a avut ocazia sa priveasca mai multe. Si-a dat seama pentru o fracţiune de secundă ca la televizor e altceva. Mai fain.

Le-a băgat rucsacul în faţă. L-au apucat vreo doi cu dinţii. S-a dat in spate pâna aproape în şosea. Ţipa la javrele înnebunite de furie. A încercat şi vorba bună. Câinii pareau însă decişi să îşi bage colţii într-o gambă dacă nu chiar să îl muşte de fund. Încercau să îl înconjoare. Aşa că se intoarse cu spatele la şoseaua vîjâind de maşini în viteză. Intrase doi paşi pe drum, în disperare de cauză. Era pur si simplu asaltat de javre. "Poate sunt si turbate, n-ar fi exclus". Şoferii mânau în continuare, centimetric pe lîngă spatele lui. Nici unul nu oprise. Si-a dorit in momentul acela ca toţi şoferii să facă pană non-stop, timp de un an, în acel loc şi să nu gaseasca nici o vulcanizare.

O baieră de la rucsac s-a rupt. Se mai ţinea de doar de una, in timp ce sălbătăciunile trageau vârtos şi frenetic de rucsac, mârâind înfricoşător. Oricum rucsacul era unul ieftin, primit cadou de la o mătuşă bogată. Voia numai să scape de acolo...

Nici nu îşi dădea seama cum a scos camaşa fara muşcătură sau fară acident. Dar a scos-o!

Acum era in statie, singur, in afara oricărui pericol. Remarcă brusc un maidanez simpatic care il privea cu capul lăsat intr-o parte şi urechile semi-ciulite. Prima reactie, o tresărire. A doua, un zîmbet precaut şi mâna putin încleştată de rucsac.

" -Cuţu, cuţu. Hai bă cuţulică, că tu eşti băiat bun, nu?"

Cuţulache se apropie pâş, pâş, aproape târâit, timid şi dînd din coadă. Începe să lingă mâna întinsă temător, într-un gest ce ar fi fost atît de firesc în urma cu jumătate de oră...

"- Cuţu, cuţu! Cuţu bun?"