Durerea

(Traducere dupa "Profetul", de Kahlil Gibran)

Iar o femeie vorbi, spunand: "Vorbeste-ne despre durere".

Iar el spuse:

Durerea voastra inseamna spargerea cojii care va limiteaza intelegerea.

Asa cum samburele fructului trebuie sa se sparga pentru ca miezul lui sa poata vedea soarele, asa si voi trebuie sa cunoasteti durerea.

Si daca v-ati putea pastra inima in uimire fata de miracolele zilnice din viata voastra, durerea nu va parea mai putin uluitoare decat bucuria.

Si ati primi anotimpurile inimii voastre asa cum totdeauna ati primit anotimpurile ce trec peste ogoarele voastre.

Si ati privi senini dincolo de iarna suferintelor voastre.

Multe dintre dureri vi le-ati ales singuri.

Este leacul amar prin care doctorul din interior va vindeca sufletul bolnav.

Asa ca aveti incredere in doctor si beti-i doctoria in liniste si cu seninatate.

Pentru ca mana lui, desi grea si aspra, e purtata de mana tandra a Celui Nevazut.

Iar cupa pe care o aduce, desi va va arde buzele, a fost modelata din pamantul pe care Olarul l-a umezit cu propriile sale lacrimi sfinte.

Iubirea

(Traducere dupa Kahlil Gibran - Profetul)

Atunci Almitra spuse, „Vorbeşte-ne despre Iubire”

Iar el îşi înălţă capul și privi spre oameni, și o liniște se coborî asupra lor.
Cu glas mare vorbi:

Când Iubirea vă face semn, urmați-o
Chiar de-i sunt căile grele și abrupte.

Iar când aripile ei vă cuprind, lăsați-le,
Chiar dacă lama ascunsă între pene vă poate răni.

Iar când vă vorbește, credeți în ea
Chiar dacă vocea ei vă zdrobește visele așa cum vântul de nord pustieşte grădinile.

Căci, așa cum dragostea vă pune cunună, așa vă va și răstigni.
Precum vă face să creșteți, așa vă va tăia tot ce nu dă rod.

Cum se va ridica la înălțimea ta și va desmierda cele mai fragede mlădițe ce freamătă în soare,
Așa se va coborî la rădăcini și va zdruncina încleștarea lor de pământ.

Ca pe snopii de grâu vă adună la ea
Vă treieră ca să vă despoaie
Vă vântură ca să vă scape de pleavă
Vă măcină până vă albește.
Vă frământă până vă înmoaie.

Iar apoi vă va hărăzi focului ei sfânt, pentru ca voi să puteți deveni pâine la ospățul sfânt al lui Dumnezeu.

Toate acestea vi le va face iubirea pentru ca voi să știți secretele inimii voastre, și, în acea înţelepciune, să deveniți parte din inima Vieții.

Dar dacă, de frică, veți căuta doar tihna şi plăcerea iubirii,
Atunci mai bine pentru voi e să vă acoperiți goliciunea și să ieșiți din treierișul iubirii
Către lumea fără anotimpuri unde veți râde, dar nu cu hohot întreg, și veți plânge, dar nu până la uscarea lacrimilor.

Dragostea se oferă doar pe sine și ia doar de la sine.
Dragostea nu se înstăpâneşte nici nu va fi stăpânită.
Pentru că Iubirii îi e de ajuns iubirea.

Când iubiți, nu spuneți, „Dumnezeu e în inima mea” ci, mai degrabă, „Eu sunt în inima lui Dumnezeu”
Şi nu vă gândiţi că puteţi dirija cursul iubirii. Dacă vă va găsi vrednici, ea vă va dirija cursul.
Dragostea nu are altă dorinţă decât să se împlinească.

Dar, dacă iubeşti şi nu poți fără dorinţe, atunci acestea să fie:

Să te topeşti şi să devii un izvor ce îşi susură muzica în noapte.
Să cunoşti durerea preaplinului de tandreţe.
Să fii rănit de propria înţelegere a dragostei,
Şi să sângerezi de bunăvoie şi cu bucurie .

Să te trezeşti în zori cu inimă înaripată şi să dai mulţumire pentru o nouă zi de dragoste.
Să te odihneşti la ora amiezii şi să contempli fericirea iubirii.
Să te întorci seara acasă cu recunoştinţă
Şi apoi să adormi în inimă cu o rugăciune pentru cel iubit și pe buze cu un cântec de laudă.